3
Îți faci drum printr-o nouă rafală de săgeți și ajungi lângă ziduri. Piatră cu piatră, înfigând pumnalele, ajungi la prima fereastră. El se apleacă peste margine. Mâna stângă ți se mișcă singură implantându-i ghearele adânc în gât. Aici ai început să-ți pierzi cunoștința. Șiroaiele de sânge mi se scurg printre articulații, iar căldura lui parcă mă ridică spre cer accelerându-mi veninul ce arde-n vene. Îl scot prin geam, desfac ghearele și îi dau drumul în întuneric, doar cu gândul că nu e singurul. Urc prin fereastră și pornesc pe un coridor întunecat.
N-am apucat să-ți spun până acum, dar nu-mi place barda ta... și nici sabia. Abia aștept să-mi revăd coasa.
Va urma... (sper că mai repede :)) )