M-am mutat :D
Posted: vineri, 24 septembrie 2010 by Rake in
0
Sorry, Silvana... N-o să existe partea a III-a. Citesc iar și iar părțile I și II și îmi dau seama că au ieșit cât se poate de prost.
(dacă n-ai chef nu-l citi, nici macar eu nu l-am citit :)) )
Nu pot decât să râd de ceea ce am scris...
Ușa spre temniță...
Până aici ai plătit: „Helheim” => get off!!!
În sfârșit tăiem simbioza (Pe... tine! M-ai parazitat până acum...) și mă îndrept spre poartă, o descui și... make yourself at home! E mare, dar crede-mă ai timp să te pierzi prin Helheim. Hai, pe aici, iți arăt Sala Armelor și imi iau și eu coasa.
Cei doi au coborât în celălalt castel și au ajuns în Sala Armelor. Pe toți pereții de granit străluceau lamele perfecte ale pumnalelor. Nimic altceva și totuși nu era o sală numai...
-Hai mai repede, ce tu te holbezi peste tot?!
-Da' ce eu vrei să zic?!
-Orice, e bine și asta...
-Îmi place... uite vezi acolo în capăt, în mijocul celorlalte pumnale, sabia...
-N-avem săbii!
-Uit...
-N-am ochi! Nu te mai uita la ea!
-O vreau.
Amândoi se opresc.
-Încerci să-mi spui că vrei sabia aia mare din capăt, cu mâner lateral de vreo doi metri?
-Cam așa ceva.
-Nu.
-Nu c?
Nu i-am raspuns. Mă apropii de ea, desfac sigiliul și îmi iau coasa.
-Nimeni nu vrea coasa mea! Ok? Pe cine vrei să îți aduc?
-Fă-mi o surpriză.
Îți faci drum printr-o nouă rafală de săgeți și ajungi lângă ziduri. Piatră cu piatră, înfigând pumnalele, ajungi la prima fereastră. El se apleacă peste margine. Mâna stângă ți se mișcă singură implantându-i ghearele adânc în gât. Aici ai început să-ți pierzi cunoștința. Șiroaiele de sânge mi se scurg printre articulații, iar căldura lui parcă mă ridică spre cer accelerându-mi veninul ce arde-n vene. Îl scot prin geam, desfac ghearele și îi dau drumul în întuneric, doar cu gândul că nu e singurul. Urc prin fereastră și pornesc pe un coridor întunecat.
N-am apucat să-ți spun până acum, dar nu-mi place barda ta... și nici sabia. Abia aștept să-mi revăd coasa.
Va urma... (sper că mai repede :)) )
Official Website
Plus:
Storyline original.
Concepția caracterului uman foarte bine definită la personajul principal și cateva personaje secundare.
Scoate în evidență obsesia guvernului american de a controla lumea.
Format original.
Efecte.
Minus:
Faptul că povestea e puțin prea fictivă, ar fi o jumătate de minus.
District 9 este un film care te învață cum din prădător devii pradă, cum să dai un șut și cum să-l simți. Dacă reușești să vezi dincolo de sângele împrăștiat prin district 9 și district 4, vei vedea și care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgi pentru a face față unei schimbări radicale, acesta fiind singurul drum neînfundat. Vizionare placută :D
Zidurile întunecate ale castelului se ridică din ceața groasă. Te apropii. Știi că e periculos, dar nu ți-e frică.
Le vezi capetele săgeților lucioase, pline de otravă, ieșind din tenebrele fortificațiilor. Știu că ești slab. Dar tu nu ești inofensiv.
Te vor mort. Vor să fii de partea lor. Dar nu știu...
O ploaie de săgeți se abate asupra ta. Trece prin tine. Nu-ți curge sânge. Veninul nu te afectează, îți curge prin vene.
De pe zidul frontal, se înalță în lumina lunii o suliță. Abia apuci s-o vezi... ți-a străpuns inima. Te oprești. În penumbra glugii ochii roșii ți se aprind. Degetele de la mâna dreaptă se strâng pe sabie, dar n-o scoți. Falangele mâinii stângi scot așchii din mânerul bardei.
Va urma...
Leapșă
Posted: by Rake in1. How are you feeling today?
Breaking Benjamin - Poliamorous
2.Will you get far in life?
Godsmack - Re-Align
3. How do your friends see you?
Skillet - Gasoline
4. Will you get married?
Godsmack -Time Bomb
5. What’s your best friend’s theme?
Static-X - Head
6. What is the story of your life?
The Offspring - Killboy Powerhead
7. What was high school like?
Breaking Benjamin - Evil Angel
8. How can you get ahead in life?
Godsmack - No rest for the wicked.
9.What is the best thing about your friends?
ACDC - She's got balls
10. What is in store for this weekend?
Godsmack - Voodoo
11. What song describes you?
ACDC - Breaking the rules
12. What song would describe your grandparents?
Chevelle - Wonder what's next
13. How is your life going?
The Used - Hospital
14. What song will they play at your funeral?
Skillet - Rebirthing
15. How does the world see you?
Anarchy Club - Assassins
16. Will you have a happy life?
Nickelback - S.E.X.
17. Do people secretly lust after you?
ACDC - Highway to hell
18. How can I make myself happy?
Disturbed - Rise
19. What should you do with your life?
Metalica - Fuel
Am un spirit contemplativ.
Cu trecerea timpului observ.
Gândesc rațional și cad foarte greu pe instinct. De multe ori am simțit că mi se micșorează inima dar n-am crezut niciodată corect fără restricție. Păcat... așa e. În mod logic, unele lucruri ar trebui să mă miște.
More: Aici m-a apucat un râs abundent, pe cât de ironic pe atât de... „healer” (to heal). Să mă ce? Mă cum?
Dacă prima oară am avut o gaură în stomac, acum mă doare capul (ăla mare) și un coi. Mi-am lăsat inima în apropierea liceului, pe băncile școlii generale, în brațele unei persoane care o vroia. Eu nu vroiam inima ei, dar credeam și cred că inima e un sac legat de piciorul meu. E din ce în ce mai ușor să calci pe ceva ce nu e.
Sunt...
More: E o propoziție ieșită din subconștient și mi-a luat 5 minute să o rezolv.
Nu mai sunt.
Dar vreau să fiu?
Nu.
Acum îmi dau seama ce greșeli am făcut și ce inimi am scos din piept. Aș fi nesimțit să-mi cer scuze. Prostia e un dar pe care eu nu-l am. Aș fi scăpat mai ușor.
Se spune că orice zi trăită în plus, e un dar. Nu spun că „ai dreptul” la ea, dar este?
That is me. Finnaly... a sort of happy. :)
De mult timp am vrut să fac categoria „File de jurnal”. Acum am ocazia, deși n-am nimic de spus, atât de important, în acest post (n-o să te marcheze pe viață). :))
Odată cu venirea primăverii nu știu cum se întâmplă că am din ce în ce mai mult chef de viață. Weekend-ul ăsta am experimentat ceva nou, arbitrajul. Trebuie să recunosc că m-am simțit un pic ciudat înainte să intru în sală și mai ales imediat după, când toată lumea era „oo... dn arbitru Rake...”, fiecare în stilul lui. În sală i-am întâlnit pe Tibi și Ducu, în timp ce dn arbitru Sergiu și-a făcut apariția în mod caracteristic(ochelari de soare, cămașă, pantaloni scurți și târziu). Am fost unul din arbitrii de masă, fapt ce m-a avantajat din punctul meu de vedere. Tot meciul m-am distrat cu Sergiu și Ducu, mai ales pe seama lui Tibi căruia „îi cam plăcea să stea cu ceva în gură” ( fluieru frate... ).
Azi, după ce m-am întors de la Ploiești până acum, am stat pe terasă, cu o mână între urechile lui Buck și cealaltă pe pixul cu care scriam deferite chestii. Am mai multe idei, dar nu știu care dintre ele se va transforma cu adevărat în următorul short story. De fapt, următorul short story mai are nevoie doar de câteva retușuri, ce scriam era nou, dar shh... :))
Teme n-am făcut... ia mai dă-le...hm... cred că o să editez câteva din pozele făcute ieri, pe stradă, sau chiar din cele făcute azi... în total sunt 71 așa că am ce... :))
Life sucks. Why? Because you let it so!
More: A te crea pe tine este foarte funny. Singura parte care ar putea să nu-ți placă, e îndreptarea defectelor, dar tocmai faptul că nu-ți place e un defect.
O altă problemă foarte importantă sunt nervii pe care îi faci. De unde? De la teste, teme nefăcute, lecții neînvățate, profe/profi care te toacă la cap până le înveți cuvânt cu cuvânt, nu materia, ce-au predat ei în clasă (uneori este ceea ce vor, nu ce trebuie), note proaste, prostia generală... Greșit! Îți găsești o scuză pentru care să spui că ești nefericit/ă sau chiar ești fraier/ă. Crede-mă și eu vreau să trăiesc într-o altfel de lume. Unii dintre noi se revoltă împotriva acestor lucruri, mai ales împotriva prostiei*, dar părerea mea e că... pur și simplu n-are rost. Dacă e ceva de făcut și poți, nimic împotrivă, dar să mori tu de nervi pentru ei e... nush, nu-mi vine... trist :-?? . Un motiv oarecum normal pentru care îți faci nervi poate fi un lucru care nu ți-a ieșit bine. Ia-o de la capăt. Ți-e greu? La fel de bine cum mă doare pe mine în părți că ți-e greu, poate să te doară și pe tine, tot în părți, tot pentru că ți-e greu. Din nou, ia-o de la capăt!
Live no stress. Don't worry, be happy.
Why?!?!
Pentru că - la fel cum spunea R. Beligan în Egoistul - sufletul moare primul. Nu-l lăsa să moară și te va ajuta să trăiești. Nu-l chinui, nu-i lua plăcerea și mai ales, nu-i lua bucuria. Dintre toate, cea mai importantă, pe care tu nu i-o dai niciodată, este bucuria faptului că trăiești aici, pe Pământ, printre o mulțime de lucruri frumoase pe care le ignori, treci mai departe, te faci că nu le vezi.**
More: * exemplu
** exemplu
Vechi activități, cum ar fi numărătoarea de proști, de pițipoance, se transformă în opusul lor. Parcă nu mai am chef să râd de prostia lor... Număr câți oameni de treabă există, sau câte fete cu care ai ce să vorbești fără să-ți zică „vrei să ne futem?” imediat cum te văd sau „nu ești de mine” imediat ce le arăți că au greșit undeva sau le superi în vreun fel.
Off: A doua e ceva gen... „așa e... iartă-mă... ai dreptate... sunt un mare dobitoc... nu știu cum am putut măcar să ma uit la tine!” ...și îți dai seama că ești într-adevăr un dobitoc (asta fiind partea nasoală, pe care tu nu vrei să o auzi de fapt).
Număr momentele în care îmi notez ideile într-un carnețel.
Off: Am observat că multe lucruri geniale ne trec o singură dată prin minte, după care au o direcție total nemeritată: uitarea.
Număr momentele în care psihicul mi-e depășit. Un singur lucru mă calcă pe nervi (mai ales la ora asta*)... o să rămân fără numere încercând să văd câte evenimente, mă transformă din fraierul care este, în cineva mai bun.
* - Pentru cine nu a încercat: e o experiență foarte interesantă și mai ales plăcută scrisul la 2+ noaptea. Nu stai să gândești pentru că ideile îți vin exact cum le vrei și tocmai de aceea se scrie și în volum mare(asta nu e tot ce am scris azi, dar restul nu se postează :)) ), așa că fii sigur că a doua zi citești iar și scoți prostiile(sunt și astea... mai greșim...), dar mai ales corectezi literele lipsă sau puse aiurea. :))
E nou în breasla lor. Ceilalți spun despre el că este încă slab și că va trece timp până când va dobândi sângele rece de care are nevoie. El însuși crede că va exista un moment în care va trebui să se oprească. Nu crede că va reuși să treacă prin toate.
Ajunge acasă după ce a îndeplinit prima misiune. Își dă jos echipamentul greu de pe mantaua albă și ia un măr de pe masa unde își ține jurnalul cu pagini goale, ce abia așteaptă să fie scrise. Se oprește în mijlocul camerei holbându-se la măr. Culoarea lui, un roșu închis, îi amintește de ceva ce cu puțin timp in urmă ștersese cu mâna tremurândă de pe față. Revine brusc în cameră și se trântește în fotoliu.
Ia prima mușcătură din măr. Se trezește în fața unei porți extrem de familiare. Dincolo de ea este casa părinților lui. Intră disperat, trântind ușa de perete. „ Mamă! Tată! M-am întors acasă!”. Nimeni nu-l aude, nimeni nu-l vede. Toată lumea este numai ochi și urechi la piticul din capul mesei, care povestește cum s-a bătut cu colegii de grădiniță, cu zăpadă. Se privește din prag cu ochii plini de lacrimi. Ea îl privește pe el prin geam, la umbra nopții, cu ochii însângerați.
Mușcă din nou, furios din măr. Se pierde iar în țesutul lui gălbui. Pentru câteva minute se repetă, în mintea lui, modul cum și-a vândut sufletul, ziua în care a îmbrăcat mantaua albă și a pus pe cap gluga cu peticul ascuțit în față. Furia și nechibzuința lui i-au ars din temelie viitorul și acum trebuie să uite și trecutul. De ce?! Ce-a fost în mintea lui?!
Mușcă din măr ca un lup flămând, respirând sacadat și pe nas și pe gură. E în mijlocul unei străzi pustii. Dincolo de trotuare sunt doar blocurile ale căror acoperișuri se pierd în ceața groasă de deasupra. Nu e niciun spațiu între blocuri, nicio stradă lăturalnică. Mai în față, ea iese din ceață pe mijlocul străzii, mărșăluind fără nicio reținere spre el. Inima lui se urcă în gât și începe să bată ca a unui șoarece. Fuge, ca un șoarece.
Odată cu ultima mușcătură din măr, în fața lui apare pe mijocul străzii un bloc. Ea îi strigă din urmă:
„Nu mai ai unde să fugi! A venit momentul în care vei plăti pentru tot ce ai făcut!”
„Nu mai e nevoie să fug. Și nici nu trebuie să plătesc.”
Ea se oprește înmărmurită. El scoate lama din mânecă și se repede spre ea. Palma lui abia atinge gâtul ei și o picătură de sânge își face loc pe lamă. Cu cealaltă mână scoate un cuțit de pe spate și i-l înfige în piept. Ultima ei zvâcnire îi umple mâinile de lichidul fără care nu mai poate trăi. Nu mai tremură. Conștiința a murit. Aruncă scârbit cotorul de măr în coșul de gunoi. Tot ce mai are de făcut este să-și onoreze numele, sărbătorind prima victorie.
Nu mai e în fotoliu. De fapt, el nu mai e deloc. A murit odată cu ea.
În fotoliu, stă, fumându-și diabolic cuiul, Îngerul Adevărului - Malak al-haq - Hashshashin - Hassan Sabbah - Altair - Ezio.
Pe data de 01 Februarie 2010 la ora 17:31, a fost publicată o știre uluitoare!
„Pana acum se stia ca un caine care isi tine urechile indreptate in sus si isi flutura coada cu putere este cu siguranta fericit sa te vada. Cercetatorii au descoperit ca este important si felul in care acesta isi flutura coada: daca tinde sa fie miscata mai mult spre stanga, patrupedul e prietenos.”
Măi să fie... /:)
„Cei care au pus la punct experimentul sunt oamenii de stiinta (mai credibil ca niciodată...) de la Universitatea Victoria (grădinița di pi colț, cu inocentul nr.9) in Canada. Ei s-au folosit de un caine-robot, caruia ii putea fi manipulata de la distanta coada si de peste 500 de caini voluntari, care erau lasati sa se apropie de el.”
SitRep: Câțiva tocilari construiesc roboți cu care intenționează să să sperie niște câini. So far, so good. :|
TIP: Dacă ești în nefericita situație de a te apăra împotriva unui câine, piciorul se aplică pe partea inferioară a botultui. Dacă nu sunteți fotbaliști înnăscuți este important să nimeriți botul sau, și mai general, capul.
Atenție: Împrăștierea materiei cenușii pe șosea nu este absolut necesară, dar poate fi luată în considerare ca posibilitate.
Sunt un mare iubitor de animale, și mai ales de câini. Am avut mai mulți câini și erau cu adevărat bucuroși să mă vadă (chiar și când eram mai mic și mai tâmpit, de l-am vopsit pe Bobiță în verde). Totuși, nu-mi plac animalele handicapate care se reped la picioare sau aleargă făcând spume după biciclete.
În concluzie, ca la orice descoperire revoluționară, apar noi întrebări, că de-aia e revoluționară - că revoluționează. Ce întrebări? Păi...
Dacă o flutură vertical, pe direcție sus-jos-sus-jos ? Dă la pompă?
Ce ne facem dacă animalul nu are coadă, e prea scurtă, ca urmare a unui eveniment nefericit?
Așteptăm ca oamenii de știință să ne ofere soluții la problemele care ne complică cel mai mult viața.
Dreamer... No dreamer... Dreamer...No dreamer!
BING! BING! WAKE UP EVERYBODY!
Articolul acesta nu este despre cei ca mine, e despre cei care sunt mult mai rău. „Dreamers have become an endangered species” - not quite so... Sunt mulți. Suntem puțini. Și cei cu adevărat treji sunt și mai puțini. Problema lor e că dreamingu se termină, de obicei, foarte repede și foarte violent.
Ex.: Auzi din întâmplare, băiat fiind, un dialog:
- Și să-l fi vazut pe el....
- M?
- Era superb... (in timpu asta subiectu nostru face fața asta 8-> )
- Da?!
- Da... Și...
- Și? Și? Și?!
- Și era superb...
Prima dată am zis: No way that can be possible! /:) ... Dar era mah... Îi dăm dreptate, n-o vedeți ce convinsă e :))
(Brings back memories, dar n-am voie să zic :)) )
„Somewhere beyond happiness and sadness
I need to calculate
What creates my own madness
And I'm addicted to your punishment
And you're the master
And I am waiting for disaster”
Papa Roach - Getting Away With Murder
„The Key to life is running and reading” - Will Smith
Why running? - Pentru că te învață să rămâi în picioare. De fiecare dată când alergi, ai un pitic care îți zice: „Bă nu fi tâmpit de ce dracu alergi ca un disperat?!”. BATE-L! E un pitic care îți face probleme în general, care îți pune mereu piedică, fără ca tu să observi. Cel mai ușor e să treci peste el alergâd în continuare. Vei face așa în orice domeniu și dacă vrei poți fi cu un pas înaintea celorlalți la orice.
TIP: Bate-l, da nu-l termina de tot. Trebuie să nu uiți să te oprești.
Why reading? - Pentru că înaintea ta au mai trăit multe generații care sigur au scris despre problemele lor, deci nu există o problemă a ta pe care nimeni n-a avut-o și n-a scris despre ea.
Pentru cei care cred că viața va însemna pentru ei mai mult decât un job și o femeie...
Pentru cei care își bat piticii de le sar capacele...
( pitic = fix nervos, în niciun caz copil :)) )
Pentru cei care cred că nimeni nu îi poate călca în picioare...
Pentru cei care cred că viața merită trăită, tocmai pentru că e grea...
Pentru cei care știu că o piuneză în limbă și un tricou mulat (roz, eventual) nu îi face mai destepți...
Pentru cei cărora nu le e frică de greșeli și pentru cei care nu greșesc pe seama altora...
Pentru cei care își trăiesc viața cu un scop...
Pentru cei care știu că nici mâine, nici poimâine, nici anul viitor nu vor câștiga la loto...
Pentru cei care „folosesc minciuna pentru a sublinia adevărul”...
Pentru cei care știu să exprime exact ceea ce simt și nu le e frică să o facă...
Trăiește propria viață și nu lăsa pe nimeni să ți-o trăiască, pentru că numai tu vei ști ce e mai bine.
trăiește propria viață - Te interesează viața ta, faci ceva util și/sau frumos pentru ea, nu? Și dacă cineva îți cere ajutorul, dă-l! Dacă nu, e treaba lui.
nu lăsa pe nimeni să ți-o trăiască, pentru că numai tu vei șit ce e mai bine - E ca un desen, desenezi 5 ore și la sfârșit vine un copil mic și îți desenează peste. Îți place? A ieșit cum ai fi vrut tu sau cum ar fi vrut el?