Vechi activități, cum ar fi numărătoarea de proști, de pițipoance, se transformă în opusul lor. Parcă nu mai am chef să râd de prostia lor... Număr câți oameni de treabă există, sau câte fete cu care ai ce să vorbești fără să-ți zică „vrei să ne futem?” imediat cum te văd sau „nu ești de mine” imediat ce le arăți că au greșit undeva sau le superi în vreun fel.
Off: A doua e ceva gen... „așa e... iartă-mă... ai dreptate... sunt un mare dobitoc... nu știu cum am putut măcar să ma uit la tine!” ...și îți dai seama că ești într-adevăr un dobitoc (asta fiind partea nasoală, pe care tu nu vrei să o auzi de fapt).
Număr momentele în care îmi notez ideile într-un carnețel.
Off: Am observat că multe lucruri geniale ne trec o singură dată prin minte, după care au o direcție total nemeritată: uitarea.
Număr momentele în care psihicul mi-e depășit. Un singur lucru mă calcă pe nervi (mai ales la ora asta*)... o să rămân fără numere încercând să văd câte evenimente, mă transformă din fraierul care este, în cineva mai bun.
* - Pentru cine nu a încercat: e o experiență foarte interesantă și mai ales plăcută scrisul la 2+ noaptea. Nu stai să gândești pentru că ideile îți vin exact cum le vrei și tocmai de aceea se scrie și în volum mare(asta nu e tot ce am scris azi, dar restul nu se postează :)) ), așa că fii sigur că a doua zi citești iar și scoți prostiile(sunt și astea... mai greșim...), dar mai ales corectezi literele lipsă sau puse aiurea. :))
2 comentarii:
-
Daca breau cafea si incep sa vorbesc la 2 noaptea e mai rau=)).
De ce ai cenzurat?
E mai misto fara:)).
'publicat de rake la 02:46'
=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))