Am un spirit contemplativ.
Cu trecerea timpului observ.
Gândesc rațional și cad foarte greu pe instinct. De multe ori am simțit că mi se micșorează inima dar n-am crezut niciodată corect fără restricție. Păcat... așa e. În mod logic, unele lucruri ar trebui să mă miște.
More: Aici m-a apucat un râs abundent, pe cât de ironic pe atât de... „healer” (to heal). Să mă ce? Mă cum?
Dacă prima oară am avut o gaură în stomac, acum mă doare capul (ăla mare) și un coi. Mi-am lăsat inima în apropierea liceului, pe băncile școlii generale, în brațele unei persoane care o vroia. Eu nu vroiam inima ei, dar credeam și cred că inima e un sac legat de piciorul meu. E din ce în ce mai ușor să calci pe ceva ce nu e.
Sunt...
More: E o propoziție ieșită din subconștient și mi-a luat 5 minute să o rezolv.
Nu mai sunt.
Dar vreau să fiu?
Nu.
Acum îmi dau seama ce greșeli am făcut și ce inimi am scos din piept. Aș fi nesimțit să-mi cer scuze. Prostia e un dar pe care eu nu-l am. Aș fi scăpat mai ușor.
Se spune că orice zi trăită în plus, e un dar. Nu spun că „ai dreptul” la ea, dar este?
That is me. Finnaly... a sort of happy. :)
Rationamentul e bun, dar cateodata instinctul e mai puternic. Sa traiesti numai din rationament e practic imposibil.